În România, sute de copii așteaptă ani de zile să fie adoptați, însă procedurile greoaie și birocrația excesivă îi condamnă să rămână captivi în centrele de plasament.
În timp ce multe familii sunt dispuse să adopte, procesele de verificare și aprobări se întind pe perioade de ani întregi, timp în care copiii rămân în sistem, fără o șansă reală la un cămin stabil. Documentația stufoasă, lipsa personalului specializat și cerințele rigide blochează numeroase dosare, transformând procesul de adopție într-un adevărat maraton birocratic.
Organizațiile pentru protecția copilului trag un semnal de alarmă, subliniind că lipsa unei reforme reale în domeniul adopției afectează nu doar familiile care doresc să ofere o casă copiilor abandonați, ci și pe micuții care ajung să își petreacă cea mai mare parte a copilăriei între zidurile unui centru de plasament. În loc să fie integrați în familii iubitoare, aceștia devin victime ale unui sistem care, paradoxal, ar trebui să le protejeze interesele.
Reprezentanții asociațiilor de profil cer măsuri urgente pentru debirocratizarea procedurilor și pentru creșterea numărului de angajați implicați în evaluarea cazurilor de adopție. De asemenea, se insistă pe necesitatea unei legislații clare care să prioritizeze interesul copilului și să reducă timpul de așteptare pentru finalizarea adopțiilor.
În lipsa unei intervenții rapide și decisive, România riscă să rămână una dintre țările europene cu cel mai scăzut procent de copii adoptați, în ciuda numărului mare de familii care așteaptă să ofere un cămin celor mai vulnerabili dintre noi.
