România cheltuiește sume din ce în ce mai mari pe educație, dar rezultatele sunt tot mai slabe. Sistemul se bazează pe contribuția părinților, în timp ce statul rămâne în urmă.
Cheltuielile pentru educație în România au crescut considerabil în ultimii ani, ajungând la 3,1% din PIB, însă rămân sub media europeană. Problema este că, în ciuda banilor cheltuiți, calitatea educației continuă să se deterioreze. Familiile românilor ajung să plătească din propriul buzunar pentru manuale, rechizite, afterschool sau meditații, în timp ce infrastructura școlară și sprijinul oferit de stat sunt insuficiente.
Un raport recent Eurostat arată că România este pe penultimul loc din UE în ceea ce privește cheltuielile pentru educație, fiind devansată doar de Irlanda. Această statistică ascunde însă o realitate dureroasă: în România, părinții trebuie să acopere o bună parte din cheltuielile necesare pentru ca un copil să învețe în condiții decente.
Experții în educație susțin că problema nu este doar lipsa de fonduri, ci și distribuția ineficientă a acestora. Sumele sunt direcționate spre salarii și mai puțin spre infrastructură sau materiale didactice. În același timp, lipsa unui plan coerent de reformă duce la perpetuarea problemelor structurale, cum ar fi lipsa personalului calificat în zonele rurale și abandonul școlar.
În concluzie, deși educația costă din ce în ce mai mult, copiii din România continuă să învețe în condiții improprii, iar părinții sunt cei care trebuie să suporte greul. Statul rămâne dator cu o reformă reală și cu investiții care să aducă rezultate concrete.
