În România, din aproape un milion și jumătate de copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, mai puțin de 30.000 primesc sprijin prin centrele de zi.
Această realitate dură reflectă eșecul autorităților în a proteja cei mai vulnerabili dintre noi. Centrele de zi, care ar trebui să fie un colac de salvare pentru copii aflați în situații dificile, acoperă doar 2% din totalul celor care ar avea nevoie de aceste servicii. În lipsa acestora, mulți copii rămân expuși abandonului școlar, abuzurilor și marginalizării.
Un raport recent atrage atenția asupra unei prăpastii între nevoile reale ale familiilor vulnerabile și sprijinul oferit de stat. Deși legislația prevede existența serviciilor sociale la nivelul fiecărei comunități, în practică, aceste servicii lipsesc în mii de localități. Mai mult, acolo unde există, ele sunt subdimensionate și insuficient finanțate.
Organizațiile nonguvernamentale, care de multe ori suplineau lipsa implicării statului, se confruntă acum cu dificultăți majore în obținerea de fonduri și în asigurarea continuității proiectelor. În lipsa unei strategii coerente și a unei finanțări adecvate, sute de mii de copii riscă să-și piardă șansa la un viitor decent.
România are nevoie urgentă de politici sociale eficiente, centrate pe sprijinirea copiilor și a familiilor aflate în dificultate. Fără intervenții concrete, generații întregi vor fi condamnate la sărăcie, izolare și lipsă de perspective.
