Mii de familii numeroase au fost abandonate de autorități, lăsate să se descurce singure în sărăcie și disperare.
În România, unde natalitatea este în continuă scădere, statul ar trebui să acorde o atenție sporită familiilor numeroase. Însă, în loc să fie sprijinite, aceste familii se confruntă cu un sistem social dezorganizat, în care promisiunile guvernamentale se evaporă în aer. Mame și tați disperați se trezesc zilnic fără nicio perspectivă, privind neputincioși cum copiii lor cresc în sărăcie, fără condiții decente de trai.
Deși guvernanții au lansat programe de sprijin pentru familiile vulnerabile, implementarea acestora este aproape inexistentă. În case improvizate, cu pereți crăpați și ferestre sparte, copiii își petrec zilele visând la o masă caldă și un pat curat. În loc de soluții concrete, acești oameni primesc doar promisiuni goale și vorbe frumoase, în timp ce realitatea lor devine din ce în ce mai sumbră.
În mediul rural, situația este și mai gravă. Familiile numeroase trăiesc în izolare, fără acces la servicii sociale sau la locuințe decente. Bătrânii încearcă să-și crească nepoții cu pensii mizere, iar mamele renunță la orice speranță de a avea un loc de muncă stabil, pentru a rămâne acasă și a-și îngriji copiii. Între timp, statul continuă să promită proiecte și programe care nu ajung niciodată la cei care au nevoie cel mai mult de ele.
În fața acestei indiferențe crunte, familiile numeroase din România sunt condamnate la uitare. În timp ce copiii lor cresc fără speranță, părinții nu mai au altceva decât durerea de a-și vedea copiii suferind, într-o țară care ar fi trebuit să îi protejeze.
