Izvoare secate definitiv în Cheile Bicazului: directorul parcului avertizează asupra efectelor schimbărilor climatice

”În ultimii 10 ani au secat izvoare care nu au mai revenit niciodată. Au mai fost înainte ani secetoși, când a dispărut izvorul și apoi a revenit. Dar acum sunt o mulțime de izvoare care au secat definitiv, ceea ce înseamnă că pânza freatică nu mai e la fel', a declarat Hegyi Barna.

O altă schimbare importantă se observă în timpul iernii, când stratul de zăpadă persistă tot mai puțin.

Dacă, în trecut, stratul de zăpadă putea fi prezent din noiembrie până la sfârșitul lunii martie, acum acesta se formează, de regulă, în ianuarie-februarie și se menține până la sfârșitul lunii martie. Din acest motiv, sezonul de schi este tot mai scurt, fapt care a dus la scăderea 'presiunii', din partea celor care doreau să construiască pârtii de schi în parcul național, întrucât acestea nu mai sunt rentabile.

Potrivit directorului parcului, schimbările sunt vizibile și în păduri, unde molidul migrează spre altitudini mai mari.

Lipsa precipitațiilor afectează capacitatea arborilor de a produce rășină, prin care se apără de insectele dăunătoare și aceștia devin vulnerabili.

'Dacă nu sunt suficiente precipitații, arborii nu pot să producă destulă rășină, deci sunt atacați de insecte și mor. De obicei, 'dușmanul' cel mai mare al acestor insecte este o iarnă lungă și rece sau o primăvară capricioasă, cu ploi mai reci. Acești factori limitează răspândirea insectelor. Ori, aceste fenomene au urcat la altitudini mai înalte', a spus Hegyi Barna.

El a adăugat că în zonele afectate de doborâturi de vânt, unde pădurea se regenerează natural, încep să apară treptat păduri de amestec, cu fag și brad, care sunt mai rezistente.

De asemenea, în Cheile Bicazului au fost observate uscări pe suprafețe mari ale unor păduri de pini, favorizate de temperaturile ridicate care încălzesc rocile și care, la fel ca în cazul molizilor, afectează capacitatea de apărare a arborilor împotriva insectelor și ciupercilor.

În ceea ce privește fauna, Hegyi Barna a precizat că administrația parcului nu efectuează cercetări care să permită identificarea unor modificări clare de comportament sau a apariției unor specii noi.

El a subliniat însă că, în comparație cu alte regiuni ale țării, zona în care se află Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș se află încă într-o situație relativ bună.

Cele mai mari îngrijorări pentru administrația parcului le reprezintă incendiile forestiere, cu precădere în perioadele secetoase.

'Tot timpul, în fiecare vară, când sunt perioade secetoase și auzim că sunt incendii forestiere, suntem îngroziți. (...) Asta este o spaimă și ne gândim în fiecare vară când este seceta sau perioade îndelungate fără ploi, să nu cumva să se întâmple. Pentru că, la noi, majoritatea reliefului este accidentat. Și dacă se întâmplă ceva, incendiul se poate stinge numai cu avionul. (...) Sunt zone greu accesibile unde, prinde pietre, s-au acumulat rădăcini uscate, material lemnos mort, ace de pin. Și acelea ard', a spus directorul parcului.

La rândul său, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică și Resurse Montane din Miercurea-Ciuc, dr. ing. Szép Robert, a explicat, pentru AGERPRES, că zonele montane se numără printre cele mai sensibile ecosisteme naturale la schimbările climatice, ale căror efecte se resimt atât asupra atmosferei, solurilor și resurselor de apă, cât și asupra biodiversității.

'Dacă ar fi să facem o scurtă perspectivă științifică, putem să spunem că acestea sunt printre cele mai sensibile ecosisteme naturale la schimbări climatice și modificările se manifestă simultan în atmosferă, biosferă, hidrosferă, pedosferă etc. În zonele montane, ceea ce simțim cu toții este creșterea temperaturii aerului și faptul că, de multe ori, în zonele acestea montane, creșterea temperaturii aerului este chiar mai accentuată decât în zonele extracarpatice sau în zonele mai joase ale țării', a subliniat Szép Robert.