Reprezentanţii comunităţilor româneşti din Serbia, Ucraina şi Bulgaria au cerut, marţi, la lucrările Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, sprijinul statului român pentru a-şi păstra identitatea naţională, afirmând că sunt supuşi unui proces continuu de asimilare şi deznaţionalizare în ţările în care trăiesc.
Dr. Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Timoc, Serbia, a vorbit despre situaţia extrem de dificilă a comunităţii româneşti din această zonă, care nu dispune de şcoli şi mass media în limba română şi întâmpină probleme mari în asigurarea accesului la serviciu religios în limba maternă.
„Suntem o comunitate destul de mare, cu 154 de localităţi pur româneşti, 46 de localităţi mixte, o populaţie între 250 şi 300 de mii de români care niciodată în istorie nu a beneficiat de a învăţa limba română la şcoală. (…) Conştiinţa naţională a românilor din Timoc este undeva la pământ, din cauză că aşa ne-au tratat sârbii. Dar, pe de altă parte, ce a făcut România în toţi anii aceşti? A dormit? Nu a făcut nimic. (…) Este membru în UE, este partener strategic cu SUA, dacă România astăzi nu poate să ne ajute, că are un cuvânt greu de spus în Balcani, când o să ne ajute, când ne vom pierde identitatea? Atunci o să fie prea târziu. Orice zi, orice lună, orice an pe care le pierdem nu le mai putem întoarce”, a declarat Predrag Balaşevici.
Acesta a reclamat faptul că ambasadoarea României în Serbia nu i-a vizitat niciodată pe românii din Valea Timocului, în cei de trei ani de când se află la Belgrad, şi că reprezentanţii statului români nu cunosc situaţia reală cu care se confruntă aceştia şi nici nu se implică în rezolvarea problemelor lor.
Predrag Balaşevici a punctat faptul că procesul de deznaţionalizare şi asimilare a românilor din Valea Timocului, care durează de două secole, ajunge „într-o fază finală” şi situaţia acestei comunităţi va fi din ce în ce mai grea, dacă nu se va face nimic pentru stoparea acestuia proces.
La rândul său, Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei pentru Cultura Românilor-Vlahilor „Ariadnae Filum” din Serbia, a spus că, lipsiţi de şcoli, mass media sau biserică în limba maternă, românii din Valea Timocului se află în ultima fază de asimilare şi că este nevoie urgentă de sprijinul statului român.
El a amintit că un mare succes al românilor din Valea Timocului a fost construirea, cu sprijinul comunităţii, a zece biserici în care se slujeşte în limba română, după 200 ani, dar că este nevoie de o strategie bine gândită a statului român în ceea ce priveşte această comunitate.
„Statul ar trebui să ne sprijine, nu vorbesc aici de fonduri, ci de o politică, o strategie gândită şi când e vorba de noi şi Serbia e foarte simplu, pentru că România şi Serbia, în 2012, au semnat un protocol care prevede ce trebuie făcut pentru comunitatea românească din Serbia. Până acum nu s-a împlinit nimic. O bună parte din familiile trecute la oraş nu-şi mai învaţă copiii româneşte, nemaifiind cu bunicii nu mai ştiu ce e un obicei, o tradiţie românească, un dans popular românesc, o sărbătoare. În oraşe, cred că zeci de mii de români sunt pierduţi”, a atenţionat Zavuja Jurj.
Pentru păstrarea identităţii românilor din Timoc, fostul episcop al românilor din Serbia, Preasfinţitul Daniel, a solicitat ca protopopiatul ortodox român al Daciei Ripensis să fie ridicat de Patriarhul Daniel la rangul de „episcopie pentru românii din Valea Timocului Sârbesc, de pe Valea Moravei, din ţinutul Homole, dar şi pentru românii din Timocul Bulgăresc”.
Reprezentanţii românilor din Timoc au spus că în zonă au existat 17 mănăstiri româneşti şi 82 de biserici, care au fost trecute în administrarea Bisericii Ortodoxe Sârbe sau au fost dărâmate după trecerea acestui teritoriu sub adnministrarea statului sârb şi că o episcopie este absolut necesară pentru păstrarea identităţii româneşti, ţinând cont de faptul că Biserica este singura instituţie românească din zonă.
La rândul său, Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei Basarabia a românilor din regiunea Odessa (Ucraina) a vorbit despre agravarea situaţiei învăţământului în limbile minorităţilor din această ţară, punctând faptul că numărul şcolilor cu predare în limba română este în continuă scădere, iar dispariţia şcolilor va duce la dispariţia comunităţii româneşti.
„Mai ales în ultimii cinci ani, odată cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, s-a agravat situaţia învăţământului românesc şi în general a învăţământului în limbile minorităţilor naţionale din Ucraina, din care face parte şi minoritatea românească. Profitând de lupta cu rusificarea, statul ucrainean, paralel, scapă şi de restul elementelor naţionale (…) Românii din Ucraina, din cele trei regiuni (Cernăuţi, Transcarpatia, Odessa – n.r.) aveau 111 şcoli, acum doi ani în care se predau materiile şi în limba română, dintre care şcoli cu predare integrală în limba română sunt foarte puţine. Spre exemplu, în Sudul Basarabiei, anul acesta, avem numai două (…) în care învaţă, în total, aproximativ 450 de copii. Dacă dispar aceste şcoli, care au rezistat peste două valuri de rusificare şi încă se mai menţin peste al treilea val de ucrainizare, dacă dispar, dispărem noi ca naţiune, în zonă”, a arătat Anatol Popescu.
Acesta a spus că asimilarea se face şi cu alte metode, cum ar fi ucrainizarea numelor şi prenumelor româneşti, precum şi a toponimelor româneşti în zonă, dar şi implicarea statului ucrainean în Biserica ortodoxă românească.
Reprezentantul românilor din Ucraina a spus că trebuie să se intervină de urgenţă prin implicarea şi prezenţa activă a diplomaţiei române şi a instituţiilor de resort de la Bucureşti.
„Suntem dezamăgiţi, am avut tot felul de dialoguri cu majoritatea guvernărilor care au fost în ultimii 20 ani. (…) Este loc de foarte mult, avem toată deschiderea să ajutăm la o cauză comună, fiindcă dacă dispare centura de aur a românilor din jurul României, are o problemă mare cetatea noastră, Ţara Mamă”, a spus Anatol Popescu.
Şi românii din Bulgaria au vorbit de procesul de asimilare la care sunt supuşi, despre faptul că nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională şi că nu au şcoli cu predare în limba română, dar nici mass media sau serviciu religios în limba maternă, iar ajutorul de la Ţara Mamă este total insuficient.
Despre „lipsa de implicare fermă a statului român” a vorbit şi deputatul Constantin Codreanu, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, care a cerut aplicarea principiului reciprocităţii în relaţia cu statele unde sunt comunităţi de români. Acesta a mai arătat că este important ca România să se îngrijească de stimularea învăţământului în limba maternă în ţările unde sunt comunităţi de româneşti, să vorbească de condiţionarea sprijinului pentru parcursul euroatlantic al acestor ţări şi să crească bugetul alocat românilor din comunităţile istorice.
„Este absolut inexplicabil cum în România avem alocate peste 100 de milioane de euro minorităţilor naţionale, de foarte multe ori minorităţi care nu depăşesc 10.000 de persoane, iar pentru cele câteva milioane de români din comunităţile istorice şi din afara graniţelor ţării avem un buget minuscul, de zece ori mai mic decât cel alocat minorităţilor naţionale (…) Am fost şi în Ucraina, şi în Serbia, şi în Bulgaria şi în toate cele trei ţări asistăm la o involuţie, la un total dezastru, pentru că, aşa cum spun şi aceşti oameni, în foarte scurt timp vom ajunge fără oameni care să vorbească limba română, fără oameni care să se identifice ca fiind români”, a spus deputatul Constantin Codreanu.
Prezent la lucrări, secretarul de stat în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Victor Alexeev, a anunţat că se lucrează la o nouă strategie pentru românii din afara graniţelor, care va fi implementată de anul viitor şi că va exista o „carte verde” pentru românii de pretutindeni, care să le faciliteze accesul pe piaţa muncii din România, dând asigurări că există preocupări pentru finanţarea proiectelor care să sprijine cât mai bine comunităţile istorice.
De asemenea, şi Victor Alexeev a susţinut că este nevoie de aplicarea principiului reciprocităţii în relaţia cu statele în care trăiesc comunităţi de români, respectiv acestea să acorde aceleaşi drepturi pe care România le acordă minorităţilor ţărilor respective.
La dezbaterile de la Izvoru Mureşului a fost prezent şi europarlamentarul PMP Eugen Tomac, care i-a invitat pe românii din afara graniţelor să îi fie parteneri, pentru a putea monitoriza situaţia în care se află şi a cere respectarea drepturilor lor.
„În calitate de deputat în Parlamentul European fac parte din subcomisia pentru drepturile omului, o comisie extrem de influentă şi importantă la nivel european şi îmi doresc să fiu partenerul lor tocmai că prin intermediul acestui instrument voi putea monitoriza situaţia drepturilor minorităţii româneşti din statele aflate în imediata vecinătate şi, de asemenea, voi cere guvernelor, fie că ne referim la cel de la Belgrad, Chişinău, Kiev şi nu numai, să acorde suportul necesar tuturor celor care doresc să-şi păstreze identitatea românească. Cred că UE are suficiente instrumente pentru a pune presiunea necesară cu atât mai mult cu cât limba română este una dintre limbile oficiale ale UE, deci oricine tratează cu dispreţ identitatea românească şi accesul la limba română în statele pe teritoriul cărora locuiesc cetăţeni români, până la urmă aduc un afront direct şi UE, pentru că nu respectă angajamentele pe care şi le asumă în relaţia cu UE”, a spus Eugen Tomac.
Europarlamentarul a precizat că va face parte şi din comisia pentru muncă şi va putea interveni direct pe lângă guvernele statelor unde locuiesc cetăţeni români care muncesc în UE, atunci când se confruntă cu probleme sociale, sau ce ţin de muncă.
Despre situaţia românilor din jurul graniţelor, europarlamentarul PMP a spus că este una complicată, susţinând că statul româna „a abandonat” în ultimii ani comunităţile istorice, care sunt extrem de importante în relaţia cu statele pe teritoriul cărora locuiesc.
„E o situaţie extrem de complicată, chiar pot spune, fără să am o aluzie politică critică la adresa Guvernului, statul român a abandonat din păcate, în ultimii ani, comunităţile româneşti, pentru că reducerea numărului de burse, o abordare destul de timidă în relaţia cu statele respective, deşi avem acorduri bilaterale prin care cerem respectarea drepturilor minorităţii româneşti, sunt oarecum trecute în plan secund şi această degradare ne va costa în timp. Pentru că noi avem nevoie de comunităţi româneşti puternice, pentru că ele reprezintă liantul între statul român şi statele respective şi atunci când statele pe teritoriul cărora locuiesc români simt această această neglijenţă din partea României, la rându-i le tratează cu mai multă indiferenţă”, a conchis Eugen Tomac, scrie Agerpres.
