Naționala de futsal U19 a României a încheiat duminică primul cantonament centralizat după o pauză de mai bine de jumătate de an.
Juniorii lui Endre Kacso s-au antrenat împreună preț de o săptămână la Odorheiu Secuiesc. Acțiunea de la Odorheiu Secuiesc a marcat practic debutul pregătirilor tricolorilor mici pentru preliminariile Campionatului European de anul viitor. Printre remarcații lui Endre Kacso în cantonamentul de la Odorheiu Secuiesc s-a numărat și Vasile Pruteanu, jucător legitimat la divizionara secundă Futsal Club Ceahlăul Piatra-Neamț. Pentru liceanul de doar 18 ani, aceasta a fost cea de-a doua convocare la loturile naționale din cariera sa. Elev în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv din Piatra-Neamț, Vasile Pruteanu e un exemplu de seriozitate și de ambiție.
„Înseamnă o mare bucurie”
– Vasile, cum te simți după această săptămână de pregătire centralizată?
– Foarte bine! Sincer, îmi era dor de futsal după atâtea luni de chin. Primele două zile au fost foarte grele, până ne-am readaptat la efort, dar apoi totul a decurs normal.
– Ce înseamnă pentru tine convocarea la lotul național?
– Înseamnă o mare bucurie, o fericire și, în același timp, o mândrie. Nu oricine se întâlnește în viață cu o asemenea șansă!
– Evoluezi pentru Ceahlăul, dar nu locuiești în Piatra-Neamț.
– Așa este, nu locuiesc în oraș, ci la Dochia, un sat care face parte din comuna cu același nume, un sat aflat la aproximativ zece kilometri de Piatra-Neamț.
„Dacă înveți și te ții de școală atunci totul va fi bine”
– Faci naveta?
– Da, zilnic. În fiecare dimineață am microbuz la ora 6.40. Merg la școală, la Liceul cu Program Sportiv din Piatra-Neamț, apoi la antrenamente, atunci când avem. De cele mai multe ori nu reușesc să prind microbuzul de ora 19.00, care e ultimul ce ajunge în sat, așa că mă mulțumesc cu cel de 22.30. Acesta mă lasă la marginea satului, iar de acolo până acasă mai am doi kilometri. Îi consider însă parte din antrenament!
– Ce spun colegii tăi?
– Toți sunt mândri de mine. Toți îmi pun fel de fel de întrebări legate de futsal, de cantonamentele cu naționala României. Chiar și doamna dirigintă m-a felicitat astăzi!
– Cum merge școala?
– Foarte bine. Dacă înveți și te ții de școală atunci totul va fi bine.
„M-am dus din curiozitate la futsal și mi-a plăcut”
– Părinții ce spun?
– Mândria e și mai mare! Toți mă încurajează, toți se mândresc cu mine, și părinții și bunicii care locuiesc cu noi, sora mea mai mică, Alisa Elena, care are 12 ani. Toți prietenii din sat alături de care am jucat fotbal pe teren mare mă încurajează.
– Când ai început să joci futsal?
– În urmă cu doi ani. Jucasem până atunci fotbal pe teren mare și mini-fotbal. Până într-o zi când m-a văzut domnul Cristi Vornicu. Mi-a propus să merg la futsal. M-am dus din curiozitate și mi-a plăcut. M-am antrenat cu seriozitate, cu disciplină, am muncit foarte mult, inclusiv suplimentar, alergând la mine în sat sau mergând la sala de forță după orele de școală și, iată, am ajuns la lotul național! Să știți că și acolo la lot am fost foarte disciplinat.
„Dacă nu respecți regulile, nu ajungi acolo unde ți-ai propus”
– Ce înseamnă pentru tine disciplină?
– Să nu încalci regulile impuse de antrenor, nici la antrenamente și nici în afara orelor de pregătire. Dacă ai în program o oră de somn, atunci trebuie să te odihnești pentru a fi apt la următorul antrenament. Dacă nu respecți regulile, dacă nu ești disciplinat, nu ajungi acolo unde ți-ai propus.
– Ce îți place să joci?
– Lateral, dar și închizător.
Continuarea, AICI.
Surse foto și text: FRF.ro
Sursa: Realitatea de Harghita
