Petru Cătinean, un preot din Harghita, a creat un centru de zi unde copiii din familii nevoiaşe îşi fac lecţiile şi, în plus, primesc o masă caldă. În plus, a organizat un festival de folk şi tabere în sprijinul lor şi asta nu e tot: vrea să facă mai multe cu bani europeni“.
Petru Cătinean este preot într-un cartier sărman al Topliţei, unde a creat un centru de zi pentru copii din familii nevoiaşe. Zilnic, după şcoală, microbuzul şcolar aduce copii la centrul de zi, unde vreo 20 de preşcolari şi elevi primesc o masă caldă, îşi fac lecţiile cu voluntari sau, pur şi simplu, se joacă. Preţ de vreo două ore uită de grijile de acasă. „Uneori renunţăm la teme, pentru că ei au nevoie de afecţiune şi de joacă“, precizează preotul. Îi cunoaşte aproape ca pe propriii săi copii, iar el e tatăl a patru.
Petru se încăpăţânează să creadă că „simplitatea şi normalitatea ar trebui să primeze în fiecare zi“. De aceea, face tot ce poate ca lucrurile din jurul lui să se schimbe, puţin câte puţin. Centrul Social Călimănel din Topliţa, judeţul Harghita, este primul său pas în această direcţie. „Noi, ăştia care putem, trebuie să-i ajutăm pe cei ce nu pot“ Petru are 40 de ani şi o parohie în Călimănel, un cartier al Topliţei, de aproximativ opt ani. Din primul său an a făcut pachete de Crăciun pentru cei sărmani şi a observat că e nevoie de mai mult decât acele daruri din luna decembrie, când lumea e mereu generoasă şi mai sensibilă la acţiuni caritabile. A văzut că nevoile copiilor sunt zilnice, nu doar o dată pe an, de Crăciun. Le-a vorbit despre asta celor din comunitate. Şi de la această idee a apărut alta: să-i adune pe cei mici într-un spaţiu organizat, în casa parohială. Din donaţiile oamenilor se comandă masa prin catering. 30 de familii donează lunar din puţinul lor o sumă pentru masă. Sunt vreo 210 gospodării în Călimănel.
O perioadă, lucrurile au funcţionat aşa, apoi preotul a înfiinţat o asociaţie. Voia şi altceva: proiecte educative pentru copii care să prevină abandonul şcolar şi evenimente culturale care să-i atragă pe elevi spre şcoală. Astfel, Centrul Social Călimănel a intrat în al patrulea an. „Noi, ăştia care putem, trebuie să-i ajutăm pe cei ce nu pot“, spune Petru. La asociaţie se ţin şi cursuri de chitară, muzică şi pictură pe sticlă. A văzut cu ochii săi ce înseamnă acele două ore zilnic. „Contează enorm“, subliniază preotul.
Pentru că simte nevoia să facă mai mult pentru copiii de care are grijă, preotul Petru are de gând să pună pe hârtie un proiect cu fonduri europene ca să construiască o casă de tip familial. Încă nu ştie nici el exact cum să-i zică. Ce ştie e că vrea să facă o clădire, „un centru cu adevărat social“, care să ajute cât mai mulţi copii. Viitoarea construcţie ar avea 15 dormitoare şi ar putea adăposti nu doar copii, ci şi femei abuzate. „Trebuie să gândim o clădire care să aibă şi o cantină, un spaţiu de joacă. Poate şi o sală de clasă. Visele noastre sunt mari, deşi comunitatea e mică“, adaugă el.
Florin Ţîra, un manager regional la un operator de telefonie din Cluj-Napoca, a auzit de preotul din Topliţa întâmplător. Şi, impresionat de cele auzite, s-a dus, în urmă cu câţiva ani, să facă donaţii – de la dulciuri şi jucării până la alimente ca făină, zahăr, ulei. „În urma mai multor întâmplări, m-am îndepărtat de biserică, dar nu şi de Dumnezeu. Nu mă simţeam deloc confortabil cu ceea ce vedeam şi auzeam legat de biserică. Sunt creştin ortodox, îmi iubesc ţara şi neamul, dar mereu am privit cu alţi ochi preoţii. Trebuie să admitem că au şi ei o parte de vină. Dar cum nimic nu este întâmplător, Dumnezeu mi l-a scos în cale pe preotul Cătinean. Iar optica mea legată de biserică, preoţi, credinţă şi spiritualitate s-a schimbat radical“, povesteşte Florin Ţîra.
Mai multe detalii despre poveste preotului găsiţi AICI.
